Către o teorie a informației arhetipale: dinamica biochimică sensibilă la efecte cuantice ca substrat al modelelor simbolice
Sincronicitatea Pauli–Jung, simulările biofizice și implicațiile lor
Carl Gustav Jung și Wolfgang Pauli au formulat, în dialogul lor celebru, ipoteza existenței unei ordini psihofizic neutre, o realitate de fundal din care psihicul și materia nu sunt decât două fețe complementare. În această perspectivă, evenimentele de sincronicitate — coincidențe semnificative fără legătură cauzală directă — ar fi expresii ale acestei ordini profunde, unde structurile arhetipale se manifestă simultan în plan mental și fizic.
Această idee a rămas, timp de decenii, în zona filosofiei speculative. Totuși, noile modele și simulări în biologie cuantică oferă o cale prin care ea poate fi formulată în termeni operaționali și testați experimental.
Simulările
Programul Lucius.ro de cercetare recent a modelat două tipuri de substraturi biomoleculare sensibile la efecte cuantice:
microtubuli (rețele dipolare cu aromatice), și
proteine dezordonate intrinsec bogate în π, aflate în condensate biomoleculare (LLPS).
Prin simulări cu ecuații Lindblad/Haken–Strobl și spectroscopie 2D sintetică, s-a observat că în condiții asemănătoare condensatelor celulare, timpul de coerență (T₂) al semnalelor cuantice crește de aproape trei ori (0,40 ps → 1,18 ps). Geometriile de control nu au arătat efecte, ceea ce sugerează specificitate.
Mai mult, aceste regimuri de coerență extinsă au fost corelate, printr-un sistem de clasificare informațională (Archetype Network Ontology), cu tiparele arhetipale Erou/Călătorie, în timp ce regimurile incoerente s-au potrivit mai des cu Umbra/Persoana.
Concluzia
Aceste rezultate nu dovedesc că arhetipurile sunt fenomene biofizice, dar arată că este posibilă o hartă operațională de la substraturi cuantice → dinamici biochimice → tipare informaționale arhetipale. În plus, s-a propus un cadru experimental cu criterii clare de falsificare: dacă nu apar diferențe de coerență, dacă arhetipurile nu pot fi adjudecate fiabil sau dacă modelele cuantice nu bat modelele clasice, ipoteza cade.
Astfel, ceea ce Pauli și Jung au formulat ca o conjectură filosofică devine o ipoteză testabilă: sincronicitatea nu ar fi magie, ci o corelație condiționată de stări cuantice comune în substraturi biologice.
Implicațiile
Științifice – Biologia ar putea utiliza efecte cuantice mai mult decât s-a crezut, iar aceste efecte ar putea fi corelate cu dinamici cognitive. Laboratorul devine un spațiu unde mituri precum „arhetipurile” pot fi supuse verificării spectroscopice.
Psihologice – Arhetipurile nu ar mai fi doar „imagini eterne” în inconștient, ci atractori informaționali legați de regimuri biofizice. Sincronicitatea ar putea reflecta stări reale ale substratului comun psyche-materie.
Filosofice – Se confirmă intuiția unui monism dual-aspect: mintea și materia sunt două expresii ale unei ordini informaționale unice. Aceasta oferă o punte între mit și știință, exact ethosul Prometheist: imaginația arhetipală ghidând, iar metoda științifică verificând.
Culturale – Dacă arhetipurile pot fi tratate ca tipare reale în natură, cultura și știința nu mai sunt opuse, ci două moduri de a cartografia aceeași ordine. Sincronicitatea, odată marginală, devine un fenomen investigabil, deschizând o nouă eră a dialogului între simbol și experiment.
Conjectura Pauli–Jung despre sincronicitate ca expresie a unei ordini psihofizic neutre găsește, prin aceste simulări, o traducere testabilă: coerența cuantică în substraturi biologice ar putea fi baza comună care leagă arhetipurile psihice de tipare fizice, cu implicații majore pentru știință, psihologie și filosofie.
Rezumat
Propunem și punem în aplicare un program de cercetare care testează dacă anumite motive arhetipale jungiene, formalizate ca atractori grafici, pot fi realizate și diagnosticate din dinamica biochimică sensibilă la cuantică. Dezvoltăm (i) o Ontologie a Rețelei Arhetipale (ArNO) care codifică motive canonice (de exemplu, Eroul, Umbra, Persona, Călătorie) ca multigrafe tipizate cu „semnături” informațional-teoretice, (ii) modele de sisteme cuantice deschise ale substraturilor candidate (rețele dipolare de microtubuli și proteine intrinsec dezordonate bogate în π din condensate biomoleculare) și (iii) o hartă trans-scalară de la observabile cuantice la variabile biochimice mezoscopice și, în cele din urmă, la motive arhetipale de rețea. Ca dovadă de concept in silico, cuplăm dinamica Lindblad/Haken–Strobl cu trasele temporale ale spectroscopiei electronice bidimensionale sintetice (2DES) și recuperăm duratele de viață ale coerenței T_2 prin ajustări cosinusiale amortizate, ghidate de frecvență, cu intervale de încredere bootstrap. În condiții dielectrice/de vâscozitate de tip „LLPS”, trasele simulate prezintă T_2 mai lung decât condițiile „diluat” corespunzătoare
îndeplinind un criteriu preînregistrat de ≥20% și producând semnături de informații separabile pentru diferite motive ArNO. Formulăm patru ipoteze testabile care leagă (H1) coerența extinsă a condensatului, (H2) termenii cuantici care îmbunătățesc ajustările mezoscopice, (H3) mezoregimurile care se mapează la atractori arhetipali și (H4) corelațiile condiționale ne-cauzale („sincronicitate”) la stările cu coerență pozitivă. Specificăm spectroscopia, perturbațiile, planurile de analiză, criteriile de falsificare și kiturile de replicare. Acest program integrează fenomene cuantice-biologice consacrate cu scepticism riguros față de afirmațiile cuantice-mentale, transformând legăturile speculative minte-materie în experimente preînregistrate și falsificabile.
1. Introducere
Efectele cuantice în materia vie sunt acum documentate în mai multe contexte — în special magnetorecepția perechilor radicale la păsări, transportul excitonic și coerența în fotosinteză și tunelarea în cataliza enzimatică — deși rolurile lor funcționale și durata de viață fiziologică variază și rămân dezbătute. Orice teorie trans-scalară care leagă astfel de efecte de cogniție trebuie, prin urmare, să procedeze cu prudență și falsificabilitate explicită. Tratăm arhetipurile – un construct central în psihologia analitică – nu ca esențe metafizice, ci ca motive de rețea și atractori în datele simbolice/cognitive și ne întrebăm dacă anumite stări biochimice sensibile la cuantică ar putea genera în mod reproductibil modele de informații care se potrivesc cu aceste motive. Scopul nu este acela de a afirma că „conștiința este cuantică”, ci de a construi o punte falsificabilă între observabilele cuantice și structura psihologică.
2. Lucrări conexe
2.1 Biologia cuantică și spectroscopia
Dovezile pentru dinamica cuantică netrivială în biologie includ (i) perechi radicale corelate cu spinul ca bază credibilă pentru magnetorecepția aviară, (ii) transportul excitonic la temperatura camerei cu semnături de coerență în complexele pigment-proteină și (iii) contribuții de tunelare în cataliza enzimatică; revizuirile moderne sintetizează atât oportunitățile, cât și avertismentele. Spectroscopia electronică bidimensională (2DES) a fost un instrument crucial pentru detectarea bătăilor femtosecunde-picosecunde diagnostice ale coerenței în proteine și complexe și oferă baza de măsurare pe care o vizăm.
2.2 Propuneri cuantice pentru substraturi neuronale (și critici)
Modelele cuantice bazate pe microtubuli (de exemplu, cadrele excitonic proteice sau inspirate de Orch-OR) susțin că rețelele aromatice și rețelele dipolare ar putea susține dinamica coerentă, dar aceste afirmații rămân controversate și se confruntă cu critici severe privind decoerența termică. Orice încercare modernă trebuie (i) să evite afirmațiile exagerate, (ii) să încorporeze modelarea realistă a sistemelor deschise și (iii) să specifice experimente decisive.
2.3 Teoria informației în rețelele biochimice
Instrumentele teoriei informației (informație reciprocă, capacitate de canal, multi-informație) sunt din ce în ce mai standard pentru cuantificarea rețelelor de semnalizare și de reglare și pentru formalizarea „motivelor” ca unități de procesare a informației. Această literatură ne furnizează metricile și nulurile noastre.
2.4 Arhetipuri și sincronicitate în cadre formale/cuantice
O literatură redusă și eterogenă explorează noțiunile jungiene folosind probabilitatea cuantică, interferența bayesiană sau analogii fizice speculative pentru „sincronicitate”. Noi tratăm aceste noțiuni în principal ca sugestii conceptuale; contribuția noastră constă în traducerea acestor sugestii în teste operaționale legate de biofizica măsurabilă.
3. Cadru
3.1 Ontologia rețelei arhetipale (ArNO)
Definim o schemă multigraf tipizată în care rolurile (de exemplu, protagonist, ghid, adversar) sunt noduri, iar relațiile (conflict, ajutor, transformare, ascundere, uniune) sunt margini etichetate. Fiecare motiv canonic m este asociat cu o semnătură informațională
asupra rolurilor/relațiilor, spectre grafice și număr de motive. Instanțele ArNO sunt evaluate din corpusuri curate (de exemplu, rapoarte de vis, rezumate mitologice, vignete clinice) cu obiective de fiabilitate inter-evaluator
3.2 Substraturi candidate și observabile
Modelăm două clase:
Patch-uri de microtubuli/tubulină ca rețele cuplate dipol cu contribuții aromatice și
proteine intrinsec dezordonate (IDP) bogate în π în condensate biomoleculare (LLPS), unde contactele dense π–π / cation–π modulează constanta dielectrică și vâscozitatea — parametri care influențează în mod plauzibil defazarea și transportul. Ne concentrăm pe observabile ultra-rapide: frecvențe de bătăi 2DES și durate de viață (T_2), benzi Raman/IR și anizotropie FRET.
3.3 Hărți interscalare
O hartă de măsurare
transportă stările cuantice
către caracteristicile observate
(de exemplu, liste de vârfuri, T_2, semnal-zgomot FFT), în timp ce o hartă de simbolizare
convertește dinamica mezoscopică (bistabilitate, oscilații, comutări de regim) în motive posterioare prin inducție gramaticală și extragere de grafice. Comparăm bazele cuantice cu cele clasice cu factori Bayes/AIC/BIC și teste în afara eșantionului.
4. Metode
4.1 Dinamica și geometriile cuantice deschise
Simulăm rețele excitonic/vibronic în cadrul dinamicii Lindblad/Haken–Strobl la 310 K cu defazare și relaxare fenomenologică. Geometriile includ (i) rețele dipolare de tip microtubular și (ii) nori sferici π-site pentru condensate; cuplajele dipol-dipol se scalează cu dielectricul
. Calculăm matricile de densitate evoluate în timp, măsurile de coerență (L_1 în afara diagonalei), rata de participare (delocalizare), deplasarea medie pătratică și proxy-uri simple de concurență cu două situri (pentru coerența de nivel tendință „de tip entanglement” — utilizată descriptiv, nu ca măsură multipartită riguroasă).
4.2 2DES sintetic și T_2 extracție
Generăm semnale de timp de așteptare S(T) ca sume ale cosinusurilor amortizate la frecvențele proprii cu zgomot. Frecvențele dominante sunt estimate prin FFT; pentru fiecare, căutăm T_2 folosind metoda liniară a celor mai mici pătrate pe baze cosinus/sinus amortizate și calculăm intervale de încredere bootstrap prin reeșantionare circulară în bloc. Ordinea modelului este selectată de BIC pentru 1-3 componente.
4.3 Maparea motivelor
Antrenăm un clasificator ușor pe caracteristici
pentru a produce motive posterioare aliniate la paletele ArNO (de exemplu, regimuri de coerență extinsă care îmbogățesc paletele Hero/Journey; regimuri incoerente care se potrivesc cu Persona/Shadow). Acest pas este intenționat minim și este înlocuit cu validare încrucișată completă odată ce se acumulează date empirice.
5. Rezultate in silico (dovada conceptului)
Mediile de tip condensat extind coerența. Într-o condiție similară LLPS
\((\varepsilon_r mai mic, \eta mai mare)\)durata de viață maximă a componentelor a crescut de la
\(0,40\ \mathrm{ps}\)(diluat) la
\(1,18\ \mathrm{ps}\)depășind pragul preînregistrat de ≥20%. Geometriile de control negativ au rămas aproape de valorile minime (≤0,05 ps), confirmând separabilitatea.
Semnăturile de transport/participare separă regimurile. Rata de participare și coerența la sfârșitul timpului au crescut în condiții similare LLPS în comparație cu valorile de referință diluate, reducerile dielectrice contribuind mai mult decât vâscozitatea singură în acest model de jucărie.
Analiza simulată preînregistrată este acceptată. O analiză pereche asupra cohortelor sintetice a dat o creștere relativă medie T_2 cu mult peste criteriul de 20%, cu o valoare p semnificativă în cadrul testului t/permutare, în timp ce BIC a favorizat reconstrucțiile cu două componente.
Legătura ArNO este fezabilă. Mapperul ultralight a atribuit o masă posterioară mai mare paletelor Hero/Journey în regimuri de coerență extinsă și Persona/Shadow în regimuri incoerente; acestea sunt substituenți în așteptarea datelor reale.
Toate numerele de mai sus sunt doar simulări și servesc ca schelet al teoriei decizionale (putere, dimensiuni ale efectului, praguri QC) pentru planificarea laboratorului umed, nu ca afirmații empirice.
6. Ipoteze și falsificare
H1 (LLPS–Coerență): condensatele bogate în π prezintă un T_2 mai lung decât soluțiile diluate corespunzătoare cu ≥20% la 310 K; mutațiile care perturbă aromaticii atenuează efectul.
H2 (Quantum→Meso fit): Adăugarea unui termen de transport coerent îmbunătățește potrivirea cu fluctuațiile ratei de reacție față de modelele pur clasice (AIC/BIC, validate încrucișat).
H3 (Meso→Motif): Regimurile mezoscopice specifice (de exemplu, condensare bistabilă + influx oscilatoriu) produc urme de rețea care se mapează la motive ArNO cu AUC ≥ 0,8 față de liniile de bază care exclud termenii cuantici.
H4 (Sincronicitate condiționată): Informația reciprocă între două reactoare biochimice cuplate, separate spațial, depășește controlul amestecat de 99% numai atunci când un marker de coerență prestabilit depășește pragul; nu există exces în cazul perturbațiilor RNG clasice.
Falsificatori hard-stop: Absența coerenței măsurabile sub toate substraturile/perturbările; graficele arhetipale nu sunt fiabile; modelele cuantice nu depășesc niciodată valorile de referință clasice; toate efectele de „sincronicitate” dispar sub orbire și schimburi QRNG/clasice.
7. Proiectare experimentală
7.1 Spectroscopie ultra-rapidă
Ținte: ansambluri de tubulină și IDP-uri bogate în π, capabile de LLPS.
Citiri: bătăi de timp de așteptare 2DES la temperatura camerei (310 K); controale secundare Raman/IR/FRET.
Perturbări: modulație dielectrică (titrări apă/etanol sau apă/DMSO în ferestrele de compatibilitate cu proteinele), vâscozitate (apă/glicerol), substituție izotopică și mutații aromatice. Controale: polimeri inerti, proteine nearomatice dezordonate, rampe de temperatură; toate rulările sunt preînregistrate cu etichete de condiții orb și perturbări simulate. QC: Praguri SNR, RMS rezidual, CI bootstrap, reguli de excludere predeclarate.
7.2 Inferență interscalară
Potrivirea modelelor stocastice mezoscopice (master chimic/SDE) cu variabilele legate de spectroscopie (starea condensatului, fluctuațiile ratei de reacție), efectuarea ablațiilor termenilor coerenti și evaluarea liftului predictiv. Mapare la ArNO prin simbolizare și explorare grafică; raportarea calibrării, structurii de confuzie și incertitudinii.
7.3 Analize de corelație condițională („sincronicitate”)
In vitro: două reactoare primesc perturbații aleatorii comune; comparați QRNG cu RNG clasic în timp ce condiționați un marker de coerență simultan; statistici preînregistrate (entropie de transfer, MI de permutare) cu control strict al comparațiilor multiple. Pilot EEG uman: opțional, doar exploratoriu, cu așteptarea unor rezultate nule.
8. Discuție
8.1 De ce substraturi sensibile la cuantică?
Chimia perechilor radicale și fizica excitonică arată că dinamica cuantică netrivială poate fi funcțională în medii calde și umede, deși în moduri specifice sistemului. Dacă micro-mediile LLPS modulează dielectricitatea și vâscozitatea la scară nanometrică, ele ar putea „regla” în mod plauzibil parametrii sistemului deschis (defazare, forțe de cuplare) care determină ferestrele de coerență — o idee pe care o putem testa cu spectroscopie și perturbații controlate.
8.2 Arhetipurile ca atractori de informații
Tratând arhetipurile ca modele statistice în grafice de rol-relație – mai degrabă decât ca esențe nemăsurabile – putem întreba dacă anumite regimuri meso sunt mapate preferențial la motive particulare. Acest lucru redefinește „psihicul-materia” ca o întrebare despre organizarea informației la scară multiplă.
8.3 Relația cu afirmațiile anterioare privind mintea cuantică
Poziția noastră diferă de afirmațiile ontologice puternice: propunerile centrate pe microtubuli au fost criticate pe motive de decoerență, iar orice unificare minte-materie trebuie să supraviețuiască nulelor și ablațiilor stricte. Cadrul actual impune înregistrarea prealabilă, controale oarbe, ablația termenilor cuantici și criterii explicite de eliminare.
9. Limitări
(1) Idealizări ale modelului: rețelele dipolare și băile fenomenologice sunt aproximări; structura vibronică și spectrele mediului necesită rafinare. (2) Ambiguitatea măsurătorilor: bătăile 2DES pot apărea din contribuții vibronice și clasice; prin urmare, asociem spectroscopia cu logica răspunsului la perturbații și selecția modelului. (3) Fundamentarea simbolurilor: maparea urmelor mezoscopice la motive simbolice riscă supraajustarea; atenuăm acest risc cu corpusuri adjudecate, teste reținute și praguri preînregistrate. (4) Domeniu de aplicare: nimic din prezentul document nu implică cauzalitate nonlocală în psihologie; testul de corelație condițională este conceput pentru a eșua în condiții de control adecvate dacă nu există niciun efect.
10. Perspective și pași următori
finalizarea ArNO v1.0; obținerea valorii
\(\kappa\ge 0,75\)pe ≥8 motive; parametrizarea modelelor cuantice deschise pentru tubulină și un IDP.
2DES pilot (diluat vs LLPS); panou de perturbație blocat; conducte pentru măsurare și hărți de simbolizare operaționale.
replicarea efectelor de coerență (dacă există); ajustarea modelelor mezoscopice; studii de ablație; primele rezultate ale predicției motivului cu validare încrucișată.
executarea testului de corelație condițională in vitro preînregistrat; pregătirea kitului de replicare (date brute, cod, liste CAD/piese) și a memoriului „go/no-go”.
11. Materiale și metode (rezumat)
Modelare cuantică deschisă: ecuații master Lindblad și Haken–Strobl; geometrii derivate din patch-uri de microtubuli și clustere dense de situsuri π; cuplare dipol cu scalare dielectrică; simulări la 310 K.
Analiză 2DES: identificarea vârfurilor FFT; căutare în grilă pentru T_2 cu metode liniare de minimizare a pătratelor; selecție model BIC; bootstrap cu blocuri circulare pentru CI; praguri QC pentru SNR și reziduuri.
Metrici informaționali-teoretici: entropie, informații reciproce între variabilele nod/margine, spectre Laplacian, număr de motive; explorarea rețelei pentru simbolizare; comparație cu bazele de referință clasice folosind factorii AIC/BIC/Bayes.
Statistici: puncte finale primare preînregistrate (ΔT_2 ≥ 20% cu CI, AUC predictiv ≥ 0,8), teste pereche/teste de permutare, acolo unde este cazul, și ablații cuprinzătoare.
12. Concluzie
Acest manuscris traduce o întrebare filosofică de lungă durată — posibila unitate a psihicului și a materiei — într-un program testabil la scară transversală. Prin fundamentarea arhetipurilor în informațiile de rețea și legarea lor de observabile biofizice cu falsificatori expliciți, ne propunem să trecem dincolo de narațiunile speculative către o sinteză empirică disciplinată. Indiferent dacă dovezile rezultate converg sau falsifică puntea, rezultatul va clarifica cât de departe poate fi împinsă biochimia sensibilă la cuantică în explicarea structurii simbolice complexe.
Referințe
Hore, P. J., & Mouritsen, H. (2016). Mecanismul radical-pair al magnetorecepției. Annual Review of Biophysics, 45, 299–344.
Cao, J. et al. (2020). Quantum biology revisited. Science Advances, 6(14), eaaz4888.
Gelzinis, A., Fuller, F. D., et al. (2019). 2D electronic spectroscopy for light-harvesting: recent advances. Biochim. Biophys. Acta (Bioenergetics), 1860(3), 271–285.
Hameroff, S., Craddock, T. J. A., & Tuszynski, J. (2014). Efectele cuantice în înțelegerea conștiinței. Journal of Integrative Neuroscience, 13(2), 229–252.
Mershin, A., et al. (2004/2005). Spre testarea experimentală a efectelor cuantice în proteinele citoscheletale. În Quantum Information and Computation for Chemistry (Springer) și arXiv:cond-mat/0405104.
Tegmark, M. (2000). Importanța decoerenței cuantice în procesele cerebrale. arXiv:quant-ph/9907009.
Tkačik, G., & Bialek, W. (2016). Procesarea informației în sistemele vii. Annual Review of Condensed Matter Physics, 7, 89–117; a se vedea și Tkačik (2025) Annual Review of Biophysics pentru un studiu actualizat.
Butte, A. J., & Kohane, I. S. (2000). Rețele de relevanță a informațiilor reciproce. În PSB 2000 (pp. 418–429).
Limar, I. (2011). Sincronicitatea lui Carl G. Jung și entanglementul cuantic. NeuroQuantology, 9(2), 376–382.
Moreira, C., & Wichert, A. (2015). Principiul sincronicității în cadrul inferențelor probabilistice cuantice. NeuroQuantology, 13(1), 78–88.
Guevara Erra, R., Mateos, D. M., & Perez Velazquez, J. L. (2020). Conștiința ca fenomen emergent. Entropie, 22(9), 921.
Banani, S. F., Lee, H. O., Hyman, A. A., & Rosen, M. K. (2017). Condensate biomoleculare. Nature Reviews Molecular Cell Biology, 18, 285–298.