V. MAESTRU PERFECT.
Maestrul Khūrōm era un om harnic și cinstit. Ceea ce i se încredința să facă, o făcea cu sârguință, și o făcea bine și cu bună-credință. Nu primea nicio plată care nu-i era datorată. Hărnicia și cinstea sunt virtuțile ciudat inculcate în acest grad. Sunt virtuți comune și simple; dar nu din acest motiv sub demnitatea noastră de a le observa. Așa cum albinele nu îi iubesc sau respectă pe trântori, astfel Masoneria nu îi iubește nici nu îi respectă pe cei leneși și pe cei care trăiesc din viclenii; și mai puțin pe acei acarieni parazitari care trăiesc dependenți. Pentru cei care sunt indolenți este probabil să devină desfrânați și vicioși; iar cinstea perfectă, care ar trebui să fie însușirea comună a tuturor, este mai rară decât diamantele. A face cu seriozitate și stăruință, și a face cu bună-credință și onestitate, ceea ce avem de făcut — poate acest lucru nu necesită decât puțin, privit din orice punct de vedere, pentru a include întregul corp al legii morale; și chiar și în aplicarea lor cea mai banală și simplă, aceste virtuți aparțin caracterului unui Maestru Perfect.
Lenea este înmormântarea unui om viu. Căci o persoană leneșă este atât de inutilă pentru oricare scopuri ale lui Dumnezeu și ale omului, încât este ca unul care este mort, nepăsător față de schimbările și necesitățile lumii; și el trăiește doar pentru a-și petrece timpul și a mânca roadele pământului. Ca un dăunător sau un lup, când îi vine vremea, moare și piere, timp în care este un nimic. El nici nu ară, nici nu poartă poveri: tot ce face este fie inutil, fie rău intenționat.
Există o munca vastă pe care orice om o poate face, dacă nu este niciodată leneș: și este un drum lung pe care un om poate merge spre virtute, dacă nu se abate niciodată din calea sa printr-un obicei vicios sau o crimă mare: și cel care citește continuu cărți bune, dacă calitățile sale sunt pe măsură, va avea un bagaj imens de cunoștințe.
Sfântul Ambrozie, și urmându-i exemplul, Sfântul Augustin, împărțeau activitățile fiecare zi în treimi: opt ore le petreceau pentru necesități și recreere; opt ore în caritate, ajutând pe alții, rezolvându-le problemele, reconciliind animozitățile lor, mustrându-le viciile, corectându-le greșelile, îndreptandu-le ignoranța și ocupându-se de treburile diocezelor lor; și alte opt ore le petreceau în studiu și rugăciune.
Credem, la vârsta de douăzeci de ani, că viața este mult prea lungă pentru ceea ce trebuie să învățăm și să facem; și că există o distanță aproape fabuloasă între vârsta noastră și cea a bunicului nostru. Dar când, la vârsta de șaizeci de ani, dacă suntem suficient de norocoși să o atingem, sau suficient de nefericiți, după caz, și în funcție de cum ne-am investit sau irosit timpul, ne oprim și privim înapoi pe drumul pe care l-am parcurs, și încercăm să facem bilanțul timpului și oportunităților, descoperim că am făcut viața mult prea scurtă și că am irosit o porțiune uriașă din timpul nostru. Atunci, în mintea noastră, scădem din totalul anilor noștri orele pe care le-am petrecut inutil în somn; orele de lucru zilnice, în timpul cărora suprafața leneșă a minții nu a fost agitată sau răvășită de niciun gând; zilele de care ne-am debarasat cu bucurie, pentru obține un obiect real sau imaginar care nu se afla în mâinile noastre, timp în care zilele surveneau plictisitoare; orele pierdute mai rău decât în fapte de prostie și destrăbălare, sau petrecute degeaba și în studii inutile; și recunoaștem, cu un suspin, că am fi putut să învățăm și să facem, în jumătate de deceniu bine folosit, mai mult decât am făcut în toți cei patruzeci de ani de maturitate.
Să înveți și să faci! — aceasta este lucrarea sufletului aici, jos. Sufletul crește cu adevărat ca un stejar. Așa cum arborele ia carbonul din aer, roua, ploaia și lumina, și hrana pe care pământul i-o dă rădăcinilor sale, și prin chimia sa misterioasă le transformă în sevă și fibră, în lemn și frunză, și floare și fruct, și culoare și parfum, tot așa sufletul absoarbe cunoașterea, și printr-o alchimie divină schimbă ceea ce învață în propria sa substanță, și crește din interior spre exterior cu o forță și putere inerentă asemănătoare cu cele ascunse în bobul de grâu.
Sufletul are simțurile sale, ca și corpul, care pot fi cultivate, extinse, rafinate, pe măsură ce însuși crește în statură și proporție; iar cel care nu poate aprecia o pictură fină sau o statuie, un poem nobil, un acord dulce, un gând eroic sau o acțiune dezinteresată, sau pentru care înțelepciunea filozofiei este doar o prostie și un bâlbâit, și pentru care adevărurile cele mai înalte sunt mai puțin importante decât prețul acțiunilor bumbacului, sau ridicării ticăloșiei în funcție, trăiește doar la nivelul banalului și se mândrește pe bună dreptate cu acea inferioritate a simțurilor sufletului, care este inferioritatea și dezvoltarea imperfectă a sufletului însuși.
Să dormi puțin și să studiezi mult; să spui puțin și să asculți și să gândești mult; să învățăm, ca să fim capabili să facem, și apoi să facem, cu seriozitate și vigurozitate, orice ne cere datoria, spre binele semenilor noștri, țării noastre și omenirii, — acestea sunt datoriile fiecărui Mason care dorește să-l imite pe Maestrul Khūrōm.
Datoria unui Mason ca om cinstit este clară și ușoară. Ne cere onestitate în înțelegeri, sinceritate în afirmare, simplitate în negociere și bună-credință în îndeplinire. Să nu minți deloc, nici într-un lucru mic nici într-unul mare, nici în substanță nici în circumstanță, nici în cuvânt nici în faptă: adică să nu pretinzi ce este fals; să nu acoperi ce este adevărat; și lasă ca măsura afirmației sau tăgadei tale sa dea de înteles partenerului tău; căci cel care înșală cumpărătorul sau vânzătorul vorbind ceva ce este adevărat, într-un sens neintenționat sau neînțeles de celălalt, este un mincinos și un hoț. Un Maestru Perfect trebuie să evite ceea ce înșală, la fel de mult ca și ceea ce este fals.
Să fie prețurile tale conform acelei măsuri a binelui și răului care este stabilită de faima și numitorul comun ale celor mai înțelepți și mai miloși oameni, pricepuți în acel produs sau marfă; și câștigul să fie unul care, fără scandal, este permis persoanelor în tot aceleași circumstanțe.
În relațiile cu ceilalți, nu face tot ceea ce ți s-ar cuveni; dar păstrează ceva în puterea ta; și, pentru că există o latitudine a câștigului în cumpărare și vânzare, nu lua ultimul ban care ți se cuvine, sau care crezi că este așa; căci, deși este legitim, nu este sigur; și cel care câștigă tot ce poate câștiga legitim, în acest an, posibil va fi tentat, anul viitor, să câștige ceva în mod nelegitim.
Să nu devină niciun om mai asupritor și mai crud în târguielile sale din cauza propriei sărăcii; ci în mod calm, modest, sârguincios și răbdător să-și recomande bunurile lui Dumnezeu, să-și urmărească interesul, și să lase succesul pe seama Lui.
Nu reține salariul muncitorului; căci fiecare moment de întârziere, este nedreptate și lipsă de caritate, și îl macină fața până când lacrimile și sângele ies; dar plătește-l exact conform înțelegerii, sau conform nevoilor sale.
Păstrează cu sfințenie toate promisiunile și întelegerile, chiar dacă au fost făcute în dezavantajul tău, chiar dacă după aceea percepi că ai fi putut face mai bine; si nu lasa nicio fapta sa-ti fie alterata de vreun incident viitor.
Nimic să nu te facă să-ți încalci promisiunea, decât dacă este ilegal sau imposibil; adică, fie dincolo de natura ta sau dincolo de puterea ta civilă, tu fiind sub puterea altuia; sau că este intolerabil de inconvenabil pentru tine și fără avantaj pentru altul; sau că ai permisiunea exprimată sau rezonabil presupusă.
Să nu permiți nimănui să ia salarii sau onorarii pentru o lucrare pe care nu o poate face, sau nu și-o poate asuma cu probabilitate; sau într-un anumit sens să nu gestioneze profitabil și cu ușurință, sau cu avantaj. Să nu își insuseasca nimeni pentru uzul propriu, ceea ce Dumnezeu, printr-o milă specială, sau Republica, a lăsat de drept comun; căci asta este împotriva Justiției și a Carității.
Faptul ca vreun om ar putea sa sufere din cauza noastră, prin actul nostru direct, si prin intentia noastra, contravine principiilor echității, justiției și carității. Atunci nu facem altora ceea ce nu ne-am dori să ni se facă nouă; căci ne îmbogățim pe ruinele soartei lor.
Nu este cinstit să primești ceva de la altul fără a-i oferi un echivalent în schimb. Jucătorul care câștigă banii altuia este necinstit. Nu ar trebui să existe pariuri și jocuri de noroc între Masoni: căci niciun om cinstit nu ar trebui să dorească ceva pentru nimic care aparține altuia. Comerciantul care vinde un articol inferior la preț de calitate, speculatorul care își umple vistieria din necazurile și nevoile altora nu sunt nici corecți, nici cinstiți, ci josnici, ignobili, nepotriviți pentru imortalitate.
Ar trebui să fie dorința arzătoare a fiecărui Maestru Perfect să trăiască, să negocieze și să acționeze astfel încât, când îi va veni timpul să moară, să poată spune și conștiința să-i recunoască, că niciun om de pe pământ nu este mai sărac, pentru că el este mai bogat; că ceea ce are a câștigat onest, și nimeni nu poate merge înaintea lui Dumnezeu și să pretindă că, conform regulilor de echitate administrate în marea Sa cancelarie, această casă în care murim, acest pământ pe care îl lăsăm moștenire urmașilor noștri, acești bani care îi îmbogățesc pe cei care supraviețuiesc pentru a purta numele nostru, îi aparțin de drept, și nu nouă, iar noi în acea instanță sa fim doar custodele lor. Pentru că este cert că Dumnezeu este just, și va impune cu strictețe fiecare astfel de încredințare; și că tuturor celor pe care îi despuiem, tuturor celor pe care îi înșelăm, tuturor de la care luăm sau câștigăm orice, fără o considerație corectă și un echivalent, Le va decreta o compensație completă și adecvată.
Fii atent, așadar, să nu primești niciun salariu, aici sau în altă parte, care nu îți sunt datorate! Căci dacă o faci, nedreptățești pe cineva, luând ceea ce în cancelaria lui Dumnezeu îi aparține; și indiferent că ceea ce iei astfel este avere, rang, influență, reputație sau afecțiune, cu siguranță va trebui să faci o compensație completă.
